Sapunul, asa cum il cunoastem noi,
ca fiind acel baton sub forma unui paralelipiped dreptunghic, in culori si
odoruri diferite, a aparut destul de tarziu, aproape de zilele noastre, insa
ideea de sapun, sau mai bine zis de obiect care curata corpul, a aparut cu mult
inainte, cand lumea antica avea o stralucire demna de Las Vegas-ul de azi, unde
gradinile suspendate ale Babilonului faceau deliciul marilor conducatori.
In urma cu aproximativ 3000 de ani,
in acest Babilon cosmopolit, existau anumite produse de ingrijire formate
dintr-o baza, acei alcali solubili in apa, combinata cu uleiul de cassia.
Mutandu-ne mai la vest de taramul mai sus mentionat, ajungem in Egiptul antic,
unde in jurul anului 1500 ien, papirusul vremii era umplut cu insemnari despre
baile egiptenilor, care adaugau in apa calda o serie de saruri alcaline si
uleiuri vegetale. Tot in acest areal, am marii Meditrane, ajungem la greci si
romani, despre care aflam ca foloseau un amestec de clei si nisip, care prin
actiunea mecanica reusea sa indeparteze orice pata, dupa care se ungeau cu ulei
vegetal, precum binecunoscutul ulei de masline. Tot in bazinul Mediteranean,
istoricul antic Plinius cel Batran, cel care spunea despre geti ca ,,romanii ii
numesc daci”, ne informeaza prin scrierile sale despre faptul ca fenicienii
foloseau un amestec de seu de oaie si cenusa, avand o prima relatare despre un
proces de saponificare in care este implicata o grasime animala, precum seul de
oaie, diferit de uleiurile vegetale folosite in lumea antica pentru obtinerea
aceluiasi scop. Daca tot am mentionat grasimea animala, profitam de ocazie
pentru a expune legenda de pe muntele Sappo, din Roma, loc unde erau
sacrificate animalele si la baza caruia trecea un rau. Femeile care spalau
rufele in avalul apei, au observat ca acestea ies mai curate dupa ce ploaia
facea, ca amestecul dintre grasimea animale si cenusa de pe deal, sa ajunga in
apa raului. De la acest munte al Romei, Sappo, se pare ca vine denumirea
actuala de sapun, lucru care ne intereseaza mai putin, important fiind faptul
ca inca din lumea antica erau folosite produse asociate sapunurilor din zilele
noastre. Ramanem tot in spatiul Romei si aflam ca acesti fauritori de imperii
au fost cei care au introdus conceptul de baie publica, facandu-le populare pe
toata suprafata imperiului, din Britannia pana in Bizant. Baile publice
reprezinta dovada gradului de civilizatie al imperiului Roman si preocuparea
pentru igiena corporala, mai mult decat atat este un simbol al well-being-ului
de astazi, baile avand un scop recreativ si social, fiind locul predilect al
intalnirilor dintre patricieni.
Dupa aceste remarcabile realizari
culturale, a unui stil de viata cosmopolit, peste intreaga Europa se asterne
intunecatul Ev-Mediu, unde este pierduta preocuparea oamenilor pentru imbaiat
si pentru igiena, motiv al marilor epidemii care au creat teroare in randul
europenilor. Pe cand in Europa domnea tifosul si holera, lumea araba folosea un
amestec din uleiuri aromatice si soda caustica (NaOH), acesta fiind una din
primele atestari ale hidroxidului de sodiu pentru producerea sapunului. Ba mai
mult, in aceste locuri ale Orientului Mijlociu, era folosit chiar un tip
special de sapun pentru barbierit.
Acestea au fost o serie de repere
ale utilizarii produselor similare sapunului in Lumea Antica si declinul pe
care l-a avut in Evul Mediu, o perioada de negare a spiritului uman si a
libertatii in genere. Sunt dovezi clare ale folosirii uleiurilor vegetale, cu
predilectie cele aromatice, in procesul de ingrijire corporala, o preocupare
generala a locuitorilor marilor imperii, creatorii civilizatiei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu