Sapun

            Sapunul, asa cum il cunoastem noi, ca fiind acel baton sub forma unui paralelipiped dreptunghic, in culori si odoruri diferite, a aparut destul de tarziu, aproape de zilele noastre, insa ideea de sapun, sau mai bine zis de obiect care curata corpul, a aparut cu mult inainte, cand lumea antica avea o stralucire demna de Las Vegas-ul de azi, unde gradinile suspendate ale Babilonului faceau deliciul marilor conducatori.

            In urma cu aproximativ 3000 de ani, in acest Babilon cosmopolit, existau anumite produse de ingrijire formate dintr-o baza, acei alcali solubili in apa, combinata cu uleiul de cassia. Mutandu-ne mai la vest de taramul mai sus mentionat, ajungem in Egiptul antic, unde in jurul anului 1500 ien, papirusul vremii era umplut cu insemnari despre baile egiptenilor, care adaugau in apa calda o serie de saruri alcaline si uleiuri vegetale. Tot in acest areal, am marii Meditrane, ajungem la greci si romani, despre care aflam ca foloseau un amestec de clei si nisip, care prin actiunea mecanica reusea sa indeparteze orice pata, dupa care se ungeau cu ulei vegetal, precum binecunoscutul ulei de masline. Tot in bazinul Mediteranean, istoricul antic Plinius cel Batran, cel care spunea despre geti ca ,,romanii ii numesc daci”, ne informeaza prin scrierile sale despre faptul ca fenicienii foloseau un amestec de seu de oaie si cenusa, avand o prima relatare despre un proces de saponificare in care este implicata o grasime animala, precum seul de oaie, diferit de uleiurile vegetale folosite in lumea antica pentru obtinerea aceluiasi scop. Daca tot am mentionat grasimea animala, profitam de ocazie pentru a expune legenda de pe muntele Sappo, din Roma, loc unde erau sacrificate animalele si la baza caruia trecea un rau. Femeile care spalau rufele in avalul apei, au observat ca acestea ies mai curate dupa ce ploaia facea, ca amestecul dintre grasimea animale si cenusa de pe deal, sa ajunga in apa raului. De la acest munte al Romei, Sappo, se pare ca vine denumirea actuala de sapun, lucru care ne intereseaza mai putin, important fiind faptul ca inca din lumea antica erau folosite produse asociate sapunurilor din zilele noastre. Ramanem tot in spatiul Romei si aflam ca acesti fauritori de imperii au fost cei care au introdus conceptul de baie publica, facandu-le populare pe toata suprafata imperiului, din Britannia pana in Bizant. Baile publice reprezinta dovada gradului de civilizatie al imperiului Roman si preocuparea pentru igiena corporala, mai mult decat atat este un simbol al well-being-ului de astazi, baile avand un scop recreativ si social, fiind locul predilect al intalnirilor dintre patricieni.

            Dupa aceste remarcabile realizari culturale, a unui stil de viata cosmopolit, peste intreaga Europa se asterne intunecatul Ev-Mediu, unde este pierduta preocuparea oamenilor pentru imbaiat si pentru igiena, motiv al marilor epidemii care au creat teroare in randul europenilor. Pe cand in Europa domnea tifosul si holera, lumea araba folosea un amestec din uleiuri aromatice si soda caustica (NaOH), acesta fiind una din primele atestari ale hidroxidului de sodiu pentru producerea sapunului. Ba mai mult, in aceste locuri ale Orientului Mijlociu, era folosit chiar un tip special de sapun pentru barbierit.

            Acestea au fost o serie de repere ale utilizarii produselor similare sapunului in Lumea Antica si declinul pe care l-a avut in Evul Mediu, o perioada de negare a spiritului uman si a libertatii in genere. Sunt dovezi clare ale folosirii uleiurilor vegetale, cu predilectie cele aromatice, in procesul de ingrijire corporala, o preocupare generala a locuitorilor marilor imperii, creatorii civilizatiei.